Amintire despre unica Binka Jeleazkova
Cultura, 11.11.2011, anul 8, nr. 38
La 31 iulie 2011 s-au împlinit 88 de ani de la nașterea Binkăi Jeleazkova – prima regizoare din istoria cinematografiei bulgare. În „Cultura” din 8 iulie, Binkăi Jelyazkova i s-a dedicat un articol aniversar, această remarcabilă personalitate. Astăzi publicăm un material colectiv despre ea. Prin prezența, creația și destinul ei, Binka Jeleazkova a atins nemurirea.
K.
Ce se poate spune despre Binka Jeleazkova
Ce se poate spune despre Binka Jeleazkova, care a plecat de printre noi la 31 iulie 2011, și despre care fiecare nouă generație de spectatori și cineaști află cu uimire că a existat, că a fost unică și că a creat filme interzise vreme de decenii?
Înainte de toate, trebuie spus că a fost o artistă autentică, un om liber, o femeie de o verticalitate morală ieșită din comun, o ființă care și-a dedicat întreaga viață ideilor în care a crezut cu pasiune. A făcut filme care au zdruncinat ordinea impusă și au fost respinse de autorități. Când alții tăceau, ea striga. Când alții se temeau, ea mergea înainte.
Cine a fost Binka Jeleazkova?
S-a născut la 15 iulie 1923, în orașul Svilengrad. După absolvirea Liceului de Fete din Burgas, a urmat regia de film la Academia Națională de Teatru și Film din Sofia, fiind printre primele femei din Bulgaria care au ales această profesie.
Încă din tinerețe s-a remarcat printr-un spirit rebel și neînfricat. Împreună cu soțul ei, scriitorul Hristo Ganev, a format un tandem creativ rar întâlnit – el scria scenariile, ea regiza. Împreună au realizat filme ce au devenit simboluri ale cinematografiei bulgare, deși multe dintre ele au fost interzise, ascunse, cenzurate.
Filmele ei au fost o oglindă a epocii, dar și o mărturie a luptei pentru libertatea spiritului uman. În 1957, filmul „Viața curge liniștit” (Животът си тече тихо) a fost interzis imediat după terminare și nu a fost arătat publicului timp de 30 de ani. Motivul: punea întrebări incomode despre idealurile trădate ale unei generații, despre iluzii, despre sensul libertății.
Binka Jeleazkova – o regizoare interzisă
După interzicerea primului film, Binka nu a renunțat. A continuat să lucreze, să caute, să creadă. A regizat „Femei” (1961) – povestea despre femeile rămase singure după război, care încearcă să-și reconstruiască viețile.
Apoi „Ultulii dorobanți” (1963), „Partizanii” (1966), „Orchestra fără nume” și alte pelicule ce vorbesc despre dragoste, trădare, curaj, visuri pierdute.
Dar cel mai puternic film al ei rămâne „Lăsați-l pe băiat să trăiască” (1985), o poveste despre speranță și disperare, despre copilăria furată și despre datoria de a nu renunța. Prin aceste filme, Binka Jeleazkova a devenit nu doar o regizoare, ci o conștiință morală a timpului ei. Un om care a plătit scump pentru libertatea de a spune adevărul.
Filmele
Filmele Binkăi Jeleazkova sunt recunoscute printr-un stil puternic, vizual, poetic, dar și printr-o adâncă umanitate. Ea nu judeca oamenii, ci îi înțelegea. O interesa mai puțin decorul exterior al epocii și mai mult frământarea lăuntrică, dilema morală, conștiința. În filmele ei nu există personaje „pozitive” și „negative” – există doar oameni vii, adevărați, vulnerabili. De aceea, filmele ei au fost adesea considerate „neconforme” cu ideologia oficială. Într-o vreme când cinematografia trebuia să glorifice partidul și „omul nou”, Binka Jeleazkova vorbea despre neliniște, frică, vină, pierdere și libertate.
Binka Jeleazkova, azi
Ce a rămas astăzi din moștenirea Binkăi Jeleazkova? Filmele ei, care revin din uitare.
Studenții care descoperă o regizoare curajoasă, un artist care a trăit demn. Și, mai ales, o întrebare care continuă să ne frământe: Ce înseamnă să fii liber într-o lume care te obligă să taci?
Poezie: Viața curge liniștit
de Hristo Ganev
Viața curge liniștit, dar nu pentru toți –
unii o pierd, alții o trăiesc în vis.
Pe drumurile pustii ale speranței,
noi mergem fără să știm unde ne duce pasul.
Dar când iubirea se pierde, când credința se frânge,
rămâne doar tăcerea, ca o rană.
Și totuși, viața curge liniștit.
Partea a doua cuprinde cele trei texte omagiale semnate de: Iskra Bojilova, Boriana Maneva și Neda Krăsteva-Smailović, urmate de nota finală a redacției (Kostadin Bakalov).
Iskra Bojilova
Filmele Binkăi Jeleazkova „Femei”, „Ultimii dorobanți”, „Viața curge liniștit”, „Lăsați-l pe băiat să trăiască” sunt parte integrantă din istoria cinematografiei bulgare, dar și din viața noastră. Ele ne-au făcut să înțelegem nu doar trecutul, ci și pe noi înșine. Binka avea o forță rară, aceea de a privi oamenii fără judecată, dar și fără milă. Ea dezvăluia slăbiciunile și contradicțiile lor, dar în același timp le apăra dreptul de a fi umani.
Într-o epocă în care mulți se ascundeau în spatele lozincilor, Binka avea curajul de a spune adevărul. Nimeni nu a filmat femeile bulgare așa cum le-a filmat ea – cu tandrețe, cu putere, cu înțelegere. Ele nu erau doar „mame eroine” sau „soții de eroi”, ci ființe vii, cu vise, cu dorințe, cu eșecuri. Binka a fost prima care le-a oferit o voce. Filmele ei nu sunt simple povești – sunt mărturii, rugăciuni, avertismente. Astăzi, când lumea noastră este din nou în derivă, ne întoarcem la ele ca la o busolă morală.
Boriana Maneva
Când am lucrat la filmul „Viața curge liniștit” – Животът си тече тихо, am înțeles ce înseamnă să trăiești pentru artă, dar și să suferi pentru ea. Binka nu accepta jumătățile de măsură. Era exigentă, pasionată, necruțătoare – și față de alții, dar mai ales față de ea însăși. Niciodată nu am cunoscut un regizor care să poată transforma suferința într-o asemenea frumusețe. Pe platou, ea nu dădea ordine – inspira. O tăcere a ei spunea mai mult decât o pagină de indicații. Când privea prin obiectiv, aveai senzația că vede ceea ce ceilalți nu văd – sufletul. Când filmul a fost interzis, ea nu a plâns. A zâmbit amar și a spus: „Dacă filmul meu e interzis, înseamnă că e viu.” Și a mers mai departe. Pentru mine, Binka a rămas un model de demnitate. Ea a dovedit că artistul adevărat nu este acela care e lăudat, ci acela care nu se predă.
Neda Krăsteva-Smailović
Mă gândesc la Binka și la Hristo Ganev ca la un cuplu de apostoli – uniți de credință, de iubire și de o mare suferință. Amândoi au fost oameni ai unui vis care s-a destrămat, dar nu au încetat să creadă în om. Când am revăzut filmele ei, am fost lovită de actualitatea lor. Parcă au fost făcute pentru astăzi – pentru lumea noastră plină de frică și de minciună. Binka nu a filmat despre eroi, ci despre oameni. Și a avut curajul să spună că omul e mai mare decât orice ideologie. Mulți o numeau „dificilă”, „neîmblânzită”, „fără compromisuri”.
Dar tocmai aceasta era frumusețea ei – nu putea trăi altfel decât liberă. De aceea, filmele ei nu îmbătrânesc. Ele sunt vii, pentru că sunt adevărate. Astăzi, când mă gândesc la ea, nu o văd doar ca pe o regizoare mare. O văd ca pe o conștiință.
Și mă întreb: câți dintre noi am fi avut curajul ei?
Kostadin Bakalov
Binka Jeleazkova nu a fost doar „prima femeie regizoare din Bulgaria”. A fost un fenomen. A fost un om care a ales să spună adevărul, chiar și atunci când adevărul costa cariera, prietenii, viața însăși.
De aceea, astăzi, ea este mai vie ca niciodată.
Pentru că libertatea nu moare.
Încheiere:
Prin viața, creația și destinul ei, Binka Jeleazkova a atins nemurirea.
