Conf. univ. dr. Cristiana Sima
Prin entuziasmul prestat deferent urbei Pitești și culturii argeșene și muscelene, Tatiana Bobancu (1874–1948) constituie un model neo-clasic. Ea, ca o matroană romană, are grijă de tineret, de maturi, de femei, îi educă, le oferă instituții de consum cultural, ceva nu neapărat nou pe plan local, dar, de data aceasta, constant. Constanta caracterului ei, de altfel, este perseverența. Pentru Tatiana Bobancu nu există nici bariere, nici rutină. Rutina ei, probabil, este interesul public. Asistăm la ultimul model personal de femeie-instituție al secolului trecut, între 1948 și 1990 inițiativa fiind exclusiv etatistă și numai politic partinică.
Tatiana Bobancu nu face o afacere din munca ei. Ea, așadar, este o altruistă. Inculcat cu maternitatea, altruismul la femei, probabil, este aprioric. Tatiana Bobancu face însă pionierat cultural într-un târg de deal, reședință de județ calchiată artificial pe teoria formei fără fond. Oficial, aici este Europa secolului XX, dar, real, este Imperiul Otoman în secolul al XIX-lea. Cultura masculină, reflexele ei generalizate în orice raport social, excludeau din principiu prezențele feminine în elite. Doamna Bobancu își câștigă pe drept locul în panteonul local. Ea ridică starea culturală a urbei într-o epocă a românismului.
Suntem în Regat, orașele își dezvoltă organic, pe grefă europeană, instituțiile de forță. Cultura română, la rându-i, aderă la modernism, impunându-și reprezentanții natural, deoarece populația simte nevoia educației. Opera omnia a Tatianei Bobancu, militanta intelectuală de la Pitești, stă dovadă a irizării propriei personalități de interesul obștesc. Abnegația cu care acest om își face datoria publică aduce în față un spirit aparte, antic, traversat de un program. Efortul Tatianei Bobancu este, în definitiv, unul programatic.
Căsătorită cu farmacistul Nicolae N. Bobancu, spirit enciclopedist ca și ea, cuplul ajunge în demersurile lor comune să anime societatea piteșteană, imprimându-i gustul pentru frumos, lectură publică și audiții muzicale. Recunoașterea publică locală și-o dobândesc aproape instant, casa Bobancu, monument eclectic reprezentativ al Piteștiului de la finalul epocii „la belle époque”, devenind un adevărat templu al muzelor.
Aflată într-un grad de rudenie strâns cu părintele istoriei noastre, Nicolae Iorga, relație care, probabil, o obliga, Tatiana Bobancu alege cultura. Pașii ei merg hotărât spre educație, spre luminarea maselor. Apostolatul ei laic dă roade: patriotism, vechile arte liberale, creștinism și istorie locală, direcții care incumbă beneficiarilor actului cultural asumarea europenismului nostru interbelic.
În primul rând, pe un fond de nevoie publică primară, ea înființează în 1927, din colecția personală și din donații, o importantă bibliotecă publică în Pitești, instituție care ajunge să fie frecventată, prin fondul ei de carte prețios și cantitativ, de către publicul larg.
În 1928, alături de alți membri fondatori, înființează Ateneul Popular „Profesor Gheorghe Ionescu-Gion” în vila Purcăreanu din centrul Piteștiului. Aici vor funcționa biblioteca și muzeul, o altă inițiativă a cuplului Bobancu, cu secții de istorie, etnografie și istorie naturală. Aici vin mari nume ale culturii românești: Liviu Rebreanu, Nicolae Iorga, Tudor Mușatescu, Mihail Sorbul, iar în 1939 colectivul de la „Gândirea” cu Nichifor Crainic.
De altfel, extensia vocală a Ateneului era corul de la biserica domnească „Sf. Gheorghe”, care cânta la diferite evenimente culturale și comemorative. Penetranța acestui for cultural va rămâne mult timp, Ateneul de la Pitești fiind, alături de Teatrul Comunal, una dintre cele mai importante instituții culturale ale județului istoric Argeș.
Nevoia pedagogică a unui instrumentar exact la oră o determină, în plin război balcanic, să editeze un Abecedar pentru clasa I urbană și pentru școlile rurale. Este o prelungire tipărită a spiritului ei meticulos, un moment valoros al culturii practice românești.
Detenta de institutoare, șefă de promoție și bursieră, o determină să publice lucrarea Căminul familiar și căminul neamului românesc. Este un melanj practic și filozofic între patriotismul românesc și ideea creștină de familie. Familia românească este scheletul României Mari. Avem o demonstrație lirică a ideii de românism și o dovadă că Piteștiul se află pe harta literară care contează.
Cea mai importantă carte a ei, Album religios. Bisericile din orașul Pitești, reprezintă nu numai o sursă istoriografică unică, ci și efectul educației sale într-o familie de preot. Tatăl ei, paroh al celei mai vechi biserici din Pitești, a insuflat celor șapte copii dragostea de trecut. Ei îi datorăm detalii prețioase despre curtea domnească și vechile lăcașuri sfinte ale orașului.
Călătoare pasionată și animatoare culturală în mediul rural, Tatiana Bobancu editează Monografia satului și stațiunii balneo-climaterice Brădet. Lucrarea este un instrument de popularizare a unei stațiuni aflate atunci la început, devenită rapid cunoscută la nivel național pentru calitățile sale terapeutice.
Om de cultură urbană, ea face și jurnalism militant în paginile revistei județene Argeș și în Păstorul Ortodox. Din acest punct de vedere, se impune recuperarea și republicarea acestor texte.
Tatiana Bobancu moare imediat după desființarea brutală a Ateneului de către comuniști, semn că instituția fusese, în fapt, inima ei. Faptele sale au schimbat fața capitalei de județ. Amfitrion cultural și Prometeu educativ la Pitești, Tatiana Bobancu rămâne cea mai importantă reprezentantă a feminismului local. Ea demonstrează peste veac nu numai tradiția muntenească a „femeii bărbate”, ci și sensul profund al substantivului „cultură”: frumosul și maternitatea ideilor care nasc civilizația.
Conf. univ. dr. Cristiana Sima