Clipa de poezie: Vali Șerban (XIV)

În Ziua de Apoi

În Ziua de Apoi
vom merge împreună
să căutăm în inimile celor pe care i-am iubit.
Fiecare
va purta o pătrime de cer,
câteva cruci,
trei candele
și o mie de toamne.
Undeva
vom găsi cioturi de lună
smulse din nopțile pe care nu le-am trăit.
— Vezi, Suflete?
îmi vei spune.
— Văd, Doamne!
Sunt eu,
jucătorul cu flăcările aprinse
de-un singur chibrit

 

Ochiul de sticlă

Dumnezeu
are un ochi de sticlă
pe care și-l curăță
în fiecare seară
de glodul sărit
din sufletele pământ.
Dacă n-ai ști ce face,
ai crede că plânge
și-i orb
Până când,
vezi cerul
cum coboară
în inimile coapte
ale celor goliți
de prea mult sunt.

 

Despre un mai

În fiecare dimineață
mergem la plimbare
o stradă e mai îngustă
o piatră e mai mare
un copac depășește pe altul
Tu
mă ții strâns de mână
și-mi spui
că mai
îmi stă sub tălpi
de când m-am născut
mi l-ai pus

ca să fiu
și eu
într-o zi
puțin mai înaltă
ca timpul.

 

Predestinare

Prima zi
a fiecărui an
îmi amintește că tata
și-a dorit sa fiu băiat.
Însă eu,
în pântecul mamei,
am înghițit lacrimile ei

și am ieșit
poetă.

 

Oamenii fluturi

Eu cred,
Doamne,
că oamenii-fluturi
nu mor niciodată.
Doar se rătăcesc,
uneori,
prin inimile roase
de viermii prea flămânzi
și-atunci
încep să se hrănească
cu resturi de îngeri,
până-n într-o zi
când
vor deveni,
iarăși,
Zbor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *