Marea Binka Jeleazkova – Cavalerul cinematografiei bulgare
de Pavel Pisarev
Aceasta este regizoarea Binka Jeleazkova.
Oricât de paradoxal ar părea, cavalerul cinematografiei bulgare este o femeie.
Fără onoruri speciale, fără distincții oficiale, ea a câștigat toate turneele prin măreția artistică și curajul ei moral și civic.
Filmele ei sunt stâlpi în istoria cinematografiei bulgare.
A absolvit regia de teatru la Institutul Superior de Teatru de Stat din Sofia, iar din 1954 a început să lucreze ca regizoare de film la Studioul de filme artistice „Boyana”. Toate filmele ei sunt rezultatul colaborării artistice cu soțul ei, scenaristul Hristo Ganev, absolvent al Institutului de Cinematografie din Moscova (VGIK). Încă de la primul film – „Viața curge liniștit” (1957) – Binka Jeleazkova a transformat arta într-o cauză. Soțul ei, Hristo Ganev, fiind scenaristul, iar Binka – antifascistă convinsă, nu este deloc întâmplător că filmul de debut a avut ca temă antifascismul. Filmul aborda o problemă morală – viața și comportamentul eroilor după victorie. Foștii partizani erau prezentați ca oameni ajunși în poziții de putere, care își pierduseră idealurile.
Filmul a fost vizionat chiar de Todor Jivkov și de o mare parte din foștii luptători din detașamentul „Chavdar”. Rezultatul a fost un scandal real: filmul a fost interzis. Binka și Hristo nu au schimbat nimic, nu au acceptat criticile, și filmul a rămas interzis până în 1988. Au mai avut încă un film interzis – „Balonul captiv” (1967) – scos și el de pe ecranele bulgare pentru că avea o notă poetică, dar și o aluzie la natura antifascistă a cuplului de autori, ceea ce nu convenea partidului. Binka Jeleazkova a mai realizat filme importante precum „Am fost tineri” (1961), premiat la Festivalul de la Moscova și la Festivalul de la Varna.
Când am fost director general al Cinematografiei Bulgare (1971–1978), Binka Jeleazkova a făcut, după scenariile lui Hristo Ganev, două filme de lungmetraj: „Ultimul cuvânt” (1973) și „Piscina” (1977). Ambele aveau teme antifasciste sau motive morale profunde și au primit premii naționale și internaționale. Filmele Binkăi Jeleazkova deveneau mereu evenimente. Aduceau o vibrație nouă în viața culturală și socială, impresionau atât în Est, cât și în Vest. Aveam o mare regizoare, nu doar una dintre puținele femei din domeniu, ci una cu o forță de creație deosebită. Ea a câștigat mari premii naționale și internaționale la festivalurile de la Moscova, Karlovy Vary, Bruxelles și altele.
Filmul „Ultimul cuvânt”, realizat de Binka Jeleazkova și Hristo Ganev, a fost selectat la Festivalul de Film de la Cannes de către directorul artistic al festivalului, domnul Bessy. Filmul a fost primit cu entuziasm de public, presă și juriu, însă nu a primit premiu, pentru că membrul sovietic al juriului, Rostislav Yureniev, a amenințat că, dacă filmul va fi premiat, el va părăsi juriul.nPremiul fusese propus pentru cea mai bună interpretare feminină colectivă – Tsvetana Maneva, Dorotea Toneva, Bela Tsoneva și altele.nYureniev era împotriva filmului, pentru că ducea o luptă ideologică cu un alt critic sovietic, Karaganov, care scrisese o cronică elogioasă despre acest film. Cinematograful bulgar Nedelcho Milev mi-a confirmat această conversație. Nu știu dacă într-adevăr așa a fost la momentul respectiv, dar explicația lui Bessy era aceeași.
Binka Jeleazkova a mai realizat alte două filme de lungmetraj – „Marea baie nocturnă” și „Noaptea pe acoperișuri”, precum și câteva documentare.
Binka era un regizor dificil – cu gândire independentă, cu opinii proprii, într-un timp când domina „discuția colectivă” despre rezultate artistice, totul trebuind să se conformeze politicii de partid. Se certa cu mine și cu colegii ei, era necruțătoare, dar dreaptă. Când intra în biroul meu, spunea „Binka, bine, sunt de acord cu tine!”. Dar când începea să filmeze, toată lumea știa că nu vor fi respectate termenele sau normele – ea făcea zeci de duble, căuta perfecțiunea.
Așa se nasc filmele mari. Vârful cinematografiei bulgare. Tot ce făcea era în numele artei. În numele adevărului și al dreptului de a crea filme cu o valoare morală înaltă, cu o profunzime filosofică și o viziune unică, în ciuda dogmelor ideologice și interdicțiilor vremii. Oricâte critici s-ar aduce vremurilor de atunci, rămâne adevărul că acela a fost timpul în care a trăit și s-a luptat pentru creația ei marea regizoare bulgară, socialistă și antifascistă – Binka Jeleazkova.
Legenda fotografiei:
Binka Jeleazkova, Yanina Kasheva și Pavel Pisarev la conferința de presă de după prezentarea filmului „Piscina” la Festivalul de la Moscova, 1977.
