Sunt onorată şi bucuroasă să serbăm împreună Ziua Limbii Române. “Sunt om, pot iubi, deci pot totul.” “Femeia învinge tot, apoi plânge.” “Femeia este al cincilea anotimp în care natura se odihnește, amintindu-și toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toți strugurii toamnei și toate ninsorile iernii.” spunea Grigore Vieru.
Poezia este cel mai simplu mod de a crede în viaţa veşnică, de a rămâne în inima celor care ne citesc. Cărţile se vor un simbol al devenirii noastre, un refugiu din haosul realităţii, salvarea unor trăiri, sclipiri, fulgere, dorinţe şi aşteptări înainte ca acestea să cadă sub linia orizontului uitării, iar revistele rămân o oportunitate de a ne cunoaşte. Oamenii speciali lasă urme în viaţa noastră, timpul se scurge, însă cărțile şi prieteniile rămân. Citiţi şi dăruiţi celor dragi cărţi, fiindcă doar educaţia poate salva lumea! O carte e un dar pe care îl deschizi mereu şi mereu… Redau aici o mică parte, dar reprezentativă şi esenţială, din ce s-a scris mai frumos despre limba în care gândim, iubim, visăm, creăm. Să ne bucurăm lecturând!
„Dreptatea mea cea dintâi este Limba Română, în care lucrează iubirea lui Dumnezeu.” „Din mila, din dragostea și dărnicia Limbii Române am răsărit ca poet. Limba Română este destinul meu agitat. Poate că și osteneala mea este o parte din norocul ei.”
„Limba este focul veghetor al Patriei, suflarea ei caldă, sănătatea ei liber ziditoare de frumos.” „Limba română este întâia graniță a țării mele care trebuie păzită.” „Vieţuiesc în limba mea, acţionez în limba mea; de la un cuvânt până la altul se întâmplă toate minunile Universului în limba mea.” „S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române.”
„Limba este creația omului prin Dumnezeu. Mai sus omul nu s-a putut ridica. Mai sus Dumnezeu a ridicat numai stelele pe cer şi brazii pe munți.” Grigore Vieru
„Limba este însăși floarea sufletului etnic al românimii.” „Limba este măsurariul civilizațiunii unui popor.” „Nu noi suntem stăpânii limbii, ci limba e stăpâna noastră.” Mihail Eminescu
„Limba este întâiul mare poem al unui popor.” Lucian Blaga
„Limba Română… când o vorbeşti pare că nu există, când taci, încep s-o vorbească toate lucrurile.” „Am văzut Limba Română ca pe-o mireasă: intangibil de fatală!” Costel Zăgan
„Pentru mine, limba română e distanță dintre inima și umbra ei, care se numește suflet.” „Limba română e actul meu de naştere, eu sunt fiinţă sub măslinul ei, care rodeşte de două mii de ani, dreptul meu e să-i ţin dealul verde şi bătut de soare şi să stau în genunchi sub ploaia cântecelor ce ţâşnesc din ea.” Fănuş Neagu
„Limba românească, căreia i se închinară părinţii noştri ca unui idol viu şi însufleţitor, e singurul tezaur ce ne-a rămas de la ei, ereditate neînstrăinată şi necomună cu alţii.” Timotei Cipariu
„Limba română este comoara fără cheie.” Ioan Slavici
„Nu locuiești într-o țară, locuiești într-o limbă.” Emil Cioran
„Limba este putere, viață și instrument al culturii, unul de dominare și eliberare.” Angela Carter
„Limba este cartea de noblețe a unui neam.” Vasile Alecsandri
„Oricât am fi de buni sau răi, oricât am fi de falşi sau de fireşti, ne regăsim sfioşi cu toţii, iată, în templul limbii noastre româneşti.” Corneliu Vadim Tudor
„Limba este sângele sufletului în care aleargă și din care fug gândurile atunci când evoluează.” Oliver Wendell Holmes
„Limbajul uman pare să fie un fenomen unic, fără vreun echivalent semnificativ în lumea animală.” Noam Chomsky
„Limba este un vin pe buze.” Virginia Woolf
„Nicio limbă nu este atât de latină ca limba noastră.” Dumitru Stăniloae
„Limitele limbii mele reprezintă limitele lumii mele.” Ludwig Wittgenstein
„Limba unui popor este expresia și totodată instrumentul gândirii sale.” Alexandru Dimitrie Xenopol
„Limba este arhiva istoriei.” Ralph Waldo Emerson
„Limba și gândirea sunt factorii principali ai evoluției în artă.” Ion Minulescu
„Limba ne ajută să ne definim limitele realității noastre.” Dale Spender
„Lacrimile sunt limbajul tăcut al tristeții.” Voltaire
„Cuvintele au o viață mai lungă decât faptele.” Pindar
„Limba este memorie și metaforă.” Storm Jameson
CUVINTE PE LIMBA TA
de Iosefina Schirger
Ai observat că nu mai însemnăm nimic,
că ne-am topit?
Tot felul de lucruri ne-au înghiţit.
Te am într-o carte, într-o vază la geam.
Mai bogată cu tine eram!
Ai văzut ceva ca un surâs vindecător?
Voiam să-mi spui, să-mi arăţi totul
de la început, cuceritor…
Vino cum erai sau nu veni deloc!
Dă foc, îndrăzneşte fără echivoc!
Astea sunt, dacă sunt,
cuvinte în şoaptă puse la rând,
pe limba ta de preasfânt.
De acum nu mai contează nimic.
Sunt în siguranţă
la tine în folder, în plic.
Dacă vreodată ai să vii,
dacǎ ne vom putea privi…
Dacă sfârşitul nu îl ştii?
Stai cât poţi de departe,
pune-ţi munţii şi apele-n spate!
Voinţa, credinţa mea te vor bate!
Pot muta munţii din loc fericit,
pot duce cuvinte albastre la infinit,
pot trăi în visele tale, la nesfârşit.
Nu erai destul de nebun să-ţi doreşti
ploaia de stele, poveşti!
Ce spuneam?
Nu e decât ce-mi aminteam,
din altă lume ce visam…
Sunt puteri şi semne peste noi,
de parcă ne-am pregăti de iarnă,
de plecare, de război.
Distanţa, arsura rămân.
Poate nu era timpul lor!
Cuvintele nu îşi aveau rost, de dor.
Între noi se aşază timpul
şi nu mai e nimic rotund,
întreg şi simplu.
Când se va întâmpla,
când o sǎ se poată,
vei şti c-aştept
să îmi goneşti un nor,
să deschizi o poartă.
Poate te-ntorci
într-o formă schimbată,
faci un ocol, dai roată.
Las o fereastră neferecată.
N-am să pot
să-ţi vorbesc la nesfârşit,
nici să fug cu tine în cer fericit.
Să te ating pot, la infinit…
