1. Adevărul
Cu câtă patimă și trudă
Se-ntrec mai toți s-ajungă-n față,
Ca mulți să vadă și s-audă
O nouă formă și-o povață !
Oglinda lor e-n virtualitate,
Se zbat pentru mai marele nimic;
Se folosesc și ei de realitate,
Doar să se-nalțe înc-un pic.
Și golul se mărește-n fiecare,
Cu cât mai mult l-ar umple…
Nevoia inimilor, lăsată-n amânare,
Adoarme’n zgomote, prin tâmple.
Poveștile se-nalță pe-un tron de adevăr,
Și adevărul e ascuns cu jenă.
Noi, cei ce nu-ntoarcem capul după umăr,
Ne batem cu minciuna în arenă
Dar bătălia e cu cel nepovestit,
Care înșală lumea simplă ori citită:
Că Dumnezeu și totul e un mit
Și vrea spre nihilism s-avem calea sucită .
2. Zale
Fiece cuvânt e-o za
Din mintea ta —
Un lanț va fi creat
Până la alte minți.
Sunt multe zale grele…
Și- s unele murdare…
Ce lanț: de aur, ori rugină
Formează ale tale vorbe ?
Cu ce-ți hrănești tu mintea —
Ce vezi, auzi, ce crezi și speri—
Acestea toate, prin cuvinte,
Vor deveni și hrana lor.
Oricât de greu îți pare
Să dai ceva mai bun ca toți,
Să ai principii bune, neclintite,
Rămâi integru pe oriunde pășești !
3. Când cerul se despică-n zori
Când cerul se despică-n zori
Și liniștea încă-i o haină,
Când se așterne iarăși în culori
Ce noaptea prefăcuse-n taină,
Merg către Cel ce m-a iubit—
Și când știam și când uitam—
Că binele, frumosu-i definit
De Cel de care mă îndepărtam…