Prof. Dr. Cornel Mărculescu, președinte Asociația Culturală Glasul Cetății Chindiei
Rămasă singură după decesul soţului Ioan G. Dalles (1816-1886), şi a celor trei copii: George (1871-1873), Dora (1875-1892) şi Ioan (1879-1914), Elena Dalles (1842-1921) s-a retras la moşia de la Bucşani, județul Dâmbovița, să îşi ducă mai departe zilele cernite ce mai avea de trăit. A continuat să facă acte filantropice şi să cultive memoria celor dragi. Aşteptând totuși sfârşitul unui destin crunt al familiei, Elena Dalles și-a întocmit testamentul la 16 mai 1918, care a fost scris de avocatul Teodor Seimeanu în casa din Bucureşti, proprietatea din strada I. C. Brătianu nr. 12. Prin testamentul redactat, Elena Dalles a numit ca „legatar universal al meu pe nepotul meu de soră: Mihail M. Capuţineanu, căruia îi las întreaga mea avere imobiliară şi mobiliară, de orice natură, care se va găsi la moartea mea, însă cu următoarele sarcini şi îndatoriri ce-i impun a le îndeplini şi executa neapărat”. În numele fiului Ioan (Jan), Elena Dalles a lăsat Academiei Române, proprietatea caselor sale din strada I. C. Brătianu, cu scopul declarat de a se ridica un monument cultural destinat artelor, ce va purta numele de Fundaţia Ioan I. Dalles. De asemenea, în memoria celor dragi ei, Elena Dalles l-a însărcinat pe pictorul George Demetrescu Mirea (1852-1934), să realizeze portretele lui Ioan I. Dalles şi a Dorei Dalles, adevărate capodopere de artă în mărime naturală, care astăzi, din nefericire se găsesc „uitate” în subsolul Muzeului de Artă din Ploiești, fără a fi aduse la lumină la adevărata și justa lor valoare!!!
După redactarea testamentului, Elena Dalles a mai supraviețuit până la 1 septembrie 1921, când s-a stins discret din viaţă, iar „extractul de moarte”, a fost eliberat de Primăria comunei Bucşani, judeţul Dâmboviţa, sub nr. 50/1921. Elena Dalles, fiica lui Anastase şi Ecaterina, s-a născut se pare în 1842, în comuna Slăveni, judeţul Romanaţi, aşa cum reiese din Registrul stării civile pentru morţi (1917-1921), al comunei Bucşani, şi a decedat la moşia sa din Bucşani, judeţul Dâmboviţa, la 1 septembrie 1921, orele 17 ale amiezii. Certificatul de deces se află la poziţia 50, fiind eliberat de ofiţerul stării civile şi primar al comunei Bucşani, Dumitru Venete, în prezenţa martorilor, Alecu Alexandrescu şi Gheorghe Flaişeiu, ambii cu domiciliul în Bucureşti.
Deschiderea testamentului Elenei Dalles, s-a făcut la Tribunalul Ilfov, secţia a patra, formând dosarul nr. 3553/1921, în prezenţa legatarului şi executorului universal Mihail M. Capuţineanu, nepotul ei de soră. Testamentul a fost deschis de avocatul Teodor Seimenu pe 26 septembrie 1921, iar primul punct al testamentului prevedea: „Las şi leg Eforiei Spitalele Civile din Bucureşti suma de 300.000 precum şi locul din satul Bucşani de pe moşia mea Bucşani…locul de lângă şcoală…pentru că Eforia Spitalelor, pe acest loc şi cu această sumă să construiască în această comună Bucşani în termen de cel mult doi ani de la moartea mea, un Spital după modelul, pe cât posibil al spitalelor rurale Regele Carol I… Spitalul va purta numele <<Ioan I. Dalles>>…”.
După moartea ei, executorul testamentar Mihail Capuțineanu şi Eforia Spitalelor Civile din Bucureşti, respectându-i dorinţa, au construit în satul Bucşani un spital pe locul de lângă şcoală. Spitalul a fost inaugurat în anul 1927, a funcţionat ca spital rural, având cadre specializate în chirurgie, boli interne şi maternitate, iar pentru urgenţe era dotat cu o salvare. În anul 1975 i s-a schimbat profilul, în spital de psihiatrie, iar în anul 2003, s-a hotărât înfiinţarea Centrului de Asistenţă Medico-Socială Bucşani, având rolul de a îngriji oamenii, de a-i ajuta şi a face totul spre binele lor.
A doua dorinţă prevazută în testamentul Elenei Dalles a fost înfiinţarea unui internat de băieţi, în acest scop donând Ministerului Cultelor şi Instrucţiunei Publice suma de 100.000 de lei „ pentru ca ministerul să construiască, în termen de doi ani de la moartea mea un internat de băieţi pe lângă Gimnaziul din Târgovişte, pe locul ce va cumpăra în acest scop în zisul oraş, cu o parte din această sumă… într-însul se vor primi şi întreţine anual 20 din elevii cei mai silitori, însă lipsiţi de mijloace… Internatul va purta numele <Ioan I. Dalles>”. Inaugurarea internatului „Jean I. Dalles” a avut loc în decembrie 1925, în prezența miniștrilor I. G. Duca (1879-1933) și dr. Constantin Angelescu (1869-1948), evenimentul fiind deosebit de important pentru orașul Târgoviște, având în vedere că în aceeași zi au mai fost inaugurate și alte obiective din urbe: Palatul Justiției și Spitalul Județean.
Pentru locuitorii din cătunul Răţoaia, Elena Dalles a lăsat prin testament Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice suma de 40.000 şi locul din faţa curţii conacului şi cel de alături, pentru construirea unei biserici la Răţoaia, precum şi construirea unei case pentru preot. Conacul de pe moşia Răţoaia, era destinat înfiinţării unei şcoli: „Ministerul să o amenajeze în local de şcoală şi să înfiinţeze într-însa, în termen de un an de la moartea mea o şcoală în acest sat, Răţoaia. Şcoala va purta numele de <Ioan şi Dora Dalles>”. În plus, Elena Dalles a lăsat prin testament Eforiei Spitalelor Civile din Bucureşti şi Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice, pentru întreţinerea Spitalului din Bucşani şi Capela din Răţoaia, pădurea de pe moşia Bucşani – Răţoaia din Judeţul Dâmboviţa. Cele două ministere Eforia Spitalelor Civile, cât şi Ministerul de Culte şi Instrucţiune Publică „vor înscrie în bugetele lor anuale la capitolele respective fundaţiunilor de mai sus, parte din venitul anual al pădurii Bucşani Răţoaia, destinată întreţinerii fiecărei fundaţiuni sub denumirea Fondul <Ioan I. Dalles>”.
Prevederile din testament referitoare la cătunul Răţoaia, au fost respectate de Mihail M. Capuțineanu doar pe jumătate. Astfel, Conacul moşiei din Răţoaia a devenit şcoală pentru acest sat, însă cutremurul din 1940, a adus stricăciuni mari clădirii, drept pentru care, a fost construită o nouă şcoală care a fost finalizată în anul 1944, şcoală ce există şi astăzi, însă doar ca și clădire. Iniţiativa Elenei Dalles privind înfiinţarea unei şcoli în acest sat, a reprezentat un pas important în drumul spre educaţie al locuitorilor din Răţoaia, iar dorinţa Elenei Dalles, din păcate, privind contrucţia unei biserici în acest sat, care să poarte hramul „Sfinţii Petru şi Pavel”, nu a fost respectată, deoarece lăcașul de cult nu a fost construit pe terenul lăsat prin testament de Elena Dalles. De asemenea, testamentul Elenei Dalles prevedea şi împroprietărirea ţăranilor din satele Bucşani şi Răţoaia: „le dăruiesc acest pământ tuturor ţăranilor şi ţărăncilor şi copiilor lor, băieţi sau fete, pe suflete câte se vor afla în zisele sate, la data încetării mele din viaţă încât să-i vie fiecăruia câte un lot, afară de răniţii grav şi infirmii de război cărora li se vor da două loturi de fiecare”.
Societăţii Ortodoxe Naţionale a Femeilor Române, Elena Dalles a lăsat suma de 60.000 de lei pentru îngrijirea şi educarea orfanilor de război.
În testament mai sunt prevăzute și anumite împroprietăriri pentru biserica din comuna Hăbeni, pentru biserica Adormirea Maicii Domnului din Giurgiu, biserica Sfântul Nicolae Şelari din Bucureşti, Bisericile din Comişani şi cea din Lazuri. Testamentul avea printre moştenitori şi rude ale Elenei Dalles, precum Aretia M. Capuțineanu, sora acesteia, care a primit toate bunurile ce se găseau în casa din strada I. C. Brătianu: „ afară de cele 2 portrete mari ale fiicei şi fiului meu, făcute de pictorul George Demetrescu Mirea care se vor da sau pinacotecii Statului sau pentru una din sălile fundaţiunei”.
De asemenea, nepoata sa de soră, Maria dr. Gheorghe Teohari a primit proprietăţi din moşia de la Bucşani, iar strănepoata sa Miuţa Teohari, a dobândit casa din București, situată pe strada Lipscani. În semn de recunoștință și de aleasă pietate, Elena Dalles s-a îngrijit și de situaţia financiară a rudelor sale, lăsând nepoatei sale Ecaterina Nanu 120.000 de lei pentru a i se plăti ca rentă viageră cât va trăi, iar după moartea sa, acest capital urma să treacă la cele două fiice ale sale, Iosefina şi Jana Ştefan Popescu.
În testamentul său, Elena Dalles, a prevăzut și o sumă de bani pentru întreţinerea mormântului familiei din Cimitirul Bellu. Trebuie menţionat că monumentul funerar al familiei Dalles, este de o reală frumuseţe arhitectonică, având în vedere că medalionul lui Ioan Dalles este executat de Carol Storck (1854-1926), iar bustul fiicei Dora, de către Ion Georgescu (1856-1898), unul dintre cei mai talentaţi elevi ai lui Karl Storck (1826-1887). Monumentul funerar al familiei Dalles, este menţionat şi în lucrarea „Bucureşti ghid istoric şi artistic”, semnată de Grigore Ionescu, unde întâlnim, atât descrierea, cât şi schiţa cimitirului Bellu, de unde reiese faptul că mormântul familiei Dalles, se află situat la figura 9 bis, în apropierea Luceafărului poeziei româneşti (figura 9), fiind separaţi doar de lăţimea unei alei.
Una dintre legatarele testamentului Elenei Dalles, a fost şi Academia Română, care a primit prin testament o parte din marea avere a familiei Dalles, pentru înfiinţarea unei fundaţii, care să poarte numele fiului său, Ioan I. Dalles, întru perpetuarea memoriei acestuia: „Las şi leg Academiei Române casele cu tot locul lor, adică întreg imobilul din Bucureşti, str. I. C. Brătianu nr. 12, precum şi casele cu tot locul lor, adică întreg imobilul din Bucureşti, str. Eugen Stătescu (fostă Gloriei nr. 4) cu următoarea destinaţiune: Din tot ce se va prinde din veniturile lor…se va forma un fond al cărui venit va fi destinat pentru întreţinere, iar cu restul capitalului, în termen de doi ani… se va construi în mijlocul terenului rămas, o clădire frumoasă şi încăpătoare, după planul ce va hotărî Academia Română, însă în aşa fel ca să poată avea sălile necesare pentru expoziţiuni artistice de tot felul…în fine, pentru cursurile sau conferinţele ale Asociaţiunii Universităţii Populare din Bucureşti cum şi altor instituţii ce s-ar înfiinţa cu menirea de a forma caracterele catăţenilor români prin cultivarea şi educarea lor sufletească”.
Însă, această prevedere testamentară, nu a fost pusă în practică imediat de legatarul testamentar Mihail M. Capuţineanu, astfel încât, la un an de la deschiderea testamentului, Academia Română încă nu intrase în posesia legatului. Drept urmare, conducerea instituţiei l-a chemat în judecată pe Mihail M. Capuţineanu, pentru ca instanţa să-l oblige „pe pârât să ne predea legatul şi să ne plătească şi suma de 100.000 lei, drept venit al imobilelor pe termen de un an, adică până la 26 septembrie 1922. Suma de mai sus se va achita Academiei Române până la data predării legatului, cu dobânda legală de la 26 septembrie 1921”. Adresa era semnată, din partea Academiei Române, de către Dimitrie Onciul (preşedinte) şi Iacob Negruzzi (secretar general). Ulterior, Dimitrie Onciul scria: „Legatul fiind predat şi suma solicitată de Academia Română plătită, s-a renunţat la acţiune”.
Litigiul dintre Academia Română şi legatarul universal al Elenei Dalles, a fost generat de întârzierea privind intrarea în posesie a imobilelor din strada I. C. Brătianu şi cel din strada Eugen Stătescu. Trebuie amintit în acest context, că Mihail M. Capuţineanu şi mama sa, Aretia Capuţineanu, locuiau în imobilul din Bd. I. C. Brătianu nr. 12, cu mult înainte de moartea Elenei Dalles. Aceştia au continuat să locuiască în acest imobil şi după decesul acesteia, când acesta era de drept proprietatea Academiei Române. În aceeaşi situaţie, se afla şi imobilul situat în strada Eugen Stătescu nr. 4, unde iniţial, conform contractului din 1916, locuia Theodor Seimeanu, avocatul familiei Dalles, proprietatea fiind cedată ulterior în anul 1919, celuilalt avocat al familiei Dalles, Petre Ioanid, pe care o va deţine, cu acordul Academiei Române, până în anul 1930, când a decedat. La rândul ei, soţia acestuia va avea permisiunea de a locui aici până ce clădirea a fost demolată.
După stingerea litigiului dintre Academia Română şi chiriaşii celor două imobile, au fost încheiate contracte de închiriere pe mai mulţi ani. Mihail Capuţineanu a rămas în imobil până în octombrie 1927, când s-a mutat în propria locuinţă situată în strada General Lahovary nr. 8. Până la demolare, imobilul din Bd. I. C. Brătianu a fost închiriat colonelului dr. D. Staicovici pe o perioadă de doi ani, iar între anii 1930-1931, casa a fost adjudecată, în calitate de chiriaşi de I. Mânjolan, Ion Duţu şi Cezar Petrescu contra unei sume de 60.000 lei pe an.
Dorinţa Elenei Dalles de a înfiinţa o fundaţie care să poarte numele fiului său Ioan I. Dalles, a fost se pare cel mai greu de îndeplinit. De la data întocmirii testamentului, la 16 mai 1918, şi până la inaugurarea clădirii fundaţiei în 1932, au trecut 14 ani. Astfel, abia în anul 1930, Academia Română a iniţiat un concurs public de proiecte pentru realizarea clădirii Fundaţiei Dalles, la care au participat arhitecţii Horia Teodoru, Nicolae Ghica-Budeşti şi E.van Soanen-Algi, care a fost câştigat de primul dintre ei. În proiectul imobilului Fundaţiei Dalles, Horia Teodoru i-a avut drept colaboratori pentru capitolul de rezistenţă – beton armat – pe inginerii Aurel Beleş şi Dumitru Marcu. Construcţia a fost executată din cărămidă şi beton armat de antrepriza Emil Prager (1888-1985), acoperişurile sălilor mari, au fost realizate din forme metalice prevăzute cu largi suprafeţe de sticlă, ce permiteau iluminatul natural al sălilor de expoziţie prin plafon. Încă din 14 aprilie 1932, Academia Română a informat Ministerul Instrucţiunii, Culturii şi Artelor (M.I.C.A.), că localul Fundaţiei Ion Dalles, prin spaţiile sale era gata să-şi primească oaspeţii la sfârşitul lunii mai, în cadrul unei expoziţii de pictură şi desene, aparţinând artiştilor Ion Andreescu (1850-1882), Nicolae Grigorescu (1838-1907) şi Ştefan Luchian (1868-1916).
La 15 mai 1932, Gheorghe Ţiţeica (1873-1939), secretarul general al Academiei Române, prezenta un raport în cadrul celei de-a 66-a sesiuni generale, în care preciza, referindu-se la Fundaţia Dalles: ,,Imobilul este compus din trei săli speciale pentru expoziții de pictură, sculptură, arhitectură şi o sală pentru conferinţe, fiecare fiind înzestrată cu mobilierul necesar destinaţiei fiecăreia. În programul inaugurării s-a înscris şi facerea unei expozitii… cuprinzând opera aproape întreagă a pictorului Andreescu, precum şi desenele şi acuarelele pictorilor, Grigorescu şi Luchian pe care au binevoit a ni le împrumuta diferite muzee şi persoane particulare din ţară”. După mai multe procese şi amânări, pe 29 mai 1932 a avut loc deschiderea oficială a aşezământului cultural numit Fundaţia Ioan I. Dalles. La inaugurarea acestui act memorabil de cultură, au luat parte o serie de personalităţi ale vremii, dintre care îi amintim pe Î. P. S. S. Patriarhul României, dr. Miron Cristea, primarul general al capitalei Dem Dobrescu, membrii Academiei Române cu familiile lor, reprezentanţi ai guvernului, un numeros public invitat. La celebra și augusta festivitate au mai participat, printre alţii: Rudolf Brandsch, Nicolae Ottescu, Sabina Cantacuzino, Elena Petricari, domnişoara Odobescu, inginerul Balş, Al. Tzigara-Samurcaş, prof. Dr. Şt. Minovici, Frederick Storck, Eugen Filotti, A. Verona, Adrian Maniu, Rodica Maniu, Jean Bart, prof. Popescu Spineni, prof. Rădulescu Pogoneanu, prof. Al. Mironescu, prof. Al. Marcu, M. Lungeanu, Oscar Han, Georgescu Tistu, pictor Brăescu, iar din partea familiei Dalles, Maria Gh. Teohari, nepoată de soră precum şi Miuţa Teohari, strănepoata Elenei Dalles.
În perioada anilor 1932-1938, rapoartele prezentate în cadrul Adunărilor Generale ale Academiei Române despre fundaţie, au purtat semnătura Gheorghe Ţiţeica, care menționa: ,,Fundaţia Dalles a concentrat activitate culturală şi artistică din ce în ce mai însemnată. S-au ţinut 129 de conferinţe, două congrese, 95 concerte, 28 expoziţiuni de pictură, de sculptură, de covoare şi de cărţi (…)”. Dintre conferinţele şi expoziţiile de pictură, organizate la Fundaţia Dalles, amintim pe cele susţinute de Nicolae Iorga, George Călinescu, ale Consiliului Central Bisericesc, Ştefan Luchian, Gheorghe Petraşcu, Şirato, Henri H. Catargi, Tonitza şi Han, Asociaţia Arta.
La Sala Dalles, au susţinut conferinţe în perioada interbelică, organizaţii ca: Gândirea Europeană, Societatea Scriitorilor Militari, Institutul Francez, Societatea de Endocrinologie, Universitatea Liberă, Asociaţia Louis Barthou, şi a fost organizat primul Congres Numismatic din România între 19-22 octombrie 1933. În perioada 1932-1940, în sălile Fundaţiei Ioan I. Dalles, au fost organizate 873 conferinţe, 303 şedinţe de filme culturale, 616 concerte, 204 expoziţii de pictură şi sculptură.
Începând din mai 1939, se observă un recul în ceea ce priveşe numărul expoziţiilor, datorită vremurilor tulburi care se prefigurau la orizont, a războiului mondial în care România nu avea cum să nu fie atrasă, dar şi a degradării continue a vieţii politice româneşti și a cutremurului din noiembrie 1940, care a avut consecinţe şi asupra activităţii culturale desfăşurate la Sala Dalles. Un alt eveniment care a întrerupt activitatea Fundaţiei Ioan I. Dalles, a fost Rebeliunea Legionară din ianuarie 1941: „ca urmare a evenimentelor din 21-23 ianuarie sala de conferinţe şi concerte a fost închisă din ordinul Comandamentului militar pentru tot restul lunii ianuarie şi februarie. Toate aceste piedici în mersul Fundaţiei ne-au cauzat oarecări scăderi ale veniturilor”, consemna Alexandru Lapedatu (1876-1950) în raportul privind activitatea Fundaţiei Dalles.
Războiul a diminuat, dar nu a înterupt activităţile specifice Fundaţiei. În raportul din mai 1942 al Academiei Române asupra mersului Fundaţiei Ioan I. Dalles, secretarul general Alexandru Lapedatu, menţiona că sala „a fost săptămânal ocupată de organizaţiunile militare şi culturale germane şi italiene (…) fie pentru concerte, fie pentru conferinţe, fie mai ales pentru reprezentări de filme”. Deşi în aprilie 1944, fundația și-a încetat brusc activitatea, datorită atacurilor aeriene, totuşi, în perioada martie 1940 – martie 1946, maestrul George Enescu a susţinut, alături de invitaţii săi, 28 de concerte la Sala Dalles. Acesta, scria în Cartea de Onoare: „Am cea mai mare mulţumire sufletească atunci când cânt la Dalles, căci sala e atât de intimă, iar publicul atât de musical”. Pe scena de la Sala Dalles, au cântat nume celebre ale perioadei interbelice, atât din ţară, cât şi din străinătate. La 19 februarie 1942, la Sala Dalles a fost organizat Festivalul Mihail Jora pentru a îndeplini sărbătorirea a 50 de ani, la eveniment participând printre alţii, George Enescu, Dinu Lipatti, Constantin Silvestri, Romeo Alexandrescu, Gheorghe şi Ion Dumitrescu, Constantin Bugeanu, Evantia Costinescu, dar şi pianista americană Jonsson.
Către sfârşitul lunii august 1945, situaţia financiară a Sălii Dalles s-a înrăutăţit, iar Fundaţia datora foarte mulţi bani Academiei Române. În aceste condiții, la 29 septembrie 1945, printr-o adresă a Academiei Române, Ministerul Muncii sublinia că activităţile desfășurate la Sala Dalles încetează „deoarece o bună parte din conferenţierii programaţi în cadrul Universităţii Populare Marxiste nu se găsesc în Bucureşti”.
Activitatea Fundaţiei Ioan I. Dalles, a cunoscut o nouă perioadă de afirmare culturală între anii 1946-1947, când sub auspiciile fundaţiei, au fost organizate 40 de expoziţii plastice de către Asociaţia Arta, Tinerimea Artistică şi Asociaţia A.R.L.U.S. (Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică), s-au ţinut 115 conferinţe, 67 concerte, diferite întruniri şi şezători precum şi câteva şedinţe de filme ţinute de Misiunea Britanică din România. În aceeaşi notă, și-a desfăşurat activitatea Fundaţia Ioan Dalles şi între anii 1947-1948, printre expoziţiile susţinute remarcându-se cea a cărţii ruseşti, care a durat 63 de zile, expoziţia retrospectivă a sculptorului Corneliu Medrea (1888-1964) şi a lui Gheorghe Petraşcu (1872-1949), dar şi susţinerea a 69 de conferinţe, 42 de concerte, 11 şezători şi chiar adunări cu caracter politic.
Odată cu instaurarea regimului communist în Romnia, în anul 1948, Academia Română, a fost reorganizată şi transformată într-o instituţie socialistă după modelul sovietic, iar drept urmare, Sala Dalles, a trecut din subordinea Academiei Române, în subordinea Ministerului Culturii şi ulterior în cea a Primăriei Capitalei. Pentru a şterge orice legătură cu trecutul, noii conducători au construit în faţa Sălii Dalles, un bloc hidos care a mascat fizic Sala Dalles din peisajul Bucureştilor. Totuși, când totul părea pierdut, un grup de intelectuali ca Tudor Vianu, M. Ralea, R. Răduleţ şi R. Voinea, au înfiinţat în anul 1948 Societatea pentru Răspândirea Ştiinţei şi Culturii.
În anul 1962, a fost înfiinţată Universitatea Populară Dalles, primul rector al acestei Universităţi fiind Tudor Vianu, iar tânăra Universitate își propunea să se ocupe de formarea caracterelor cetăţenilor români prin cultivarea şi educarea lor sufletească – cum ar spune testamentul Elenei Dalles. Cu toate acestea, în plină perioadă comunistă, Universitatea era cea mai mare instituţie de învăţare a limbilor străine, printre profesorii de la Dalles numărându-se şi G. Rădulescu Zoner, Barbu Brezianu, Petru Comărnescu, Constantin Giurescu, Grigore Moisil, Radu Vulpe şi alţii.
După anul 1990, Universitatea Populară Dalles a fost declarată instituţie comunistă şi propusă pentru desfiinţare. Mai mult, fostul preşedinte al Academiei Române, Eugen Simion (1933-2022), a dat în judecată Universitatea şi a cerut evacuarea ei necondiţionată. Totuși, în anul 1993, la Universitatea Populară Dalles a sosit Ellinor Hase, ca reprezentant al Universităţii Populare Germane, iar trei ani mai târziu, tot la Dalles, a poposit şi domnul Svend Slipsager din partea Universităţii Populare din Danemarca. Ca urmare a acestor întâlniri, Universitatea Populară Dalles a demarat mai multe programe de dezvoltare a educaţiei adulţilor, iar în plus, cu ajutorul asociaţiei germane, a luat fiinţă Asociaţia Naţională a Universităţilor Populare din România și a fost editată revista Paideia, creîndu-se astfel o cultură pedagogică, care sperăm că va relansa activităţile şi educaţia adulţilor din România şi va redescoperi vechiul filon de iluminism popular românesc.
În anul 2018, prin Dispoziția nr. 19941/14.02.2018, Primarul General al Municipiului București a dispus restituirea în natură a clădirii Sălii Dalles, iar pentru finalizarea procesului de preluare a imobilului, Academia Română a încheiat Protocolul nr. 4895/12.11.2018 cu Universitatea Populară „Ioan I. Dalles” și respectiv Protocolul nr. 8573/05.12.2018, încheiat cu Administrația Fondului Imobiliar. Trei ani mai târziu, în baza unui contract de funcționare și locație nr. 3236/06.09.2021, în proprietatea Academiei Române cunoscută și astăzi ca fiind Sala Dalles, își desfășoară activitatea „Centrul Mitropolitan de Educație și Cultură Ioan I. Dalles”.
Astfel, după 75 de ani, seria Conferințelor Dalles ale Academiei Române, au fost reluate la 19 ianuarie 2023, când academicianul Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române a deschis conferința inaugurală, prezentând o scurtă istorie a Fundației Ioan I. Dalles, precum și a edificiului cu același nume.
Concluzionând, moştenirea materială, dar mai ales culturală, pe care Elena Dalles a lăsat-o bucșenenilor și deopotrivă tuturor românilor de pretutindeni, dăinuie şi astăzi, iar în timp, conferinţele, concertele şi expoziţiile de la Sala Dalles au intrat în Cartea de Aur a Culturii Române. Acesta, este meritul unei femei deosebite care a ştiut să iubească, să sufere, dar, mai ales, să dăruiască, reuşind astfel să menţină vie amintirea familiei Dalles în conştiinţa românilor pentru eternitate.
Prof. Dr. Cornel Mărculescu, președinte Asociația Culturală Glasul Cetății Chindiei
Bibliografie:
-Arhivele Naţionale Istorice Centrale Bucureşti, fond Ministerul Culturii şi Artelor, inv. 818, dosar 78/1932, Mapa 4, vol. I. Expoziţii, dosar 79/1932, Mapa 4, vol. I. Afişe, invitaţii, cataloage de expoziţii;
-Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Dâmboviţa, fond Familia Dalles, dosarul 9/1918-1921. Testamentul Elenei Dalles, dosarul 12/1918;
-Arhiva Academiei Române, fond Elena I. Dalles, dosar E-3/1921-1932;
-Academia Română, Catalogul expoziţiei la inaugurarea Fundaţiei Ioan I. Dalles, cu o prefaţă de George Oprescu, Bucureşti, 29 mai 1932;
-N. Porsena, Grajdurile Academiei Române, în „Parlamentul românesc”, anul III, nr. 31-32, Bucureşti, 30 septembrie 1932;
–Biserica şi problemele sociale. Conferinţe ţinute la Fundaţia Dalles, coord. Miron Cristea, Ioan Lupaş , Aurel Crăciunescu, Tipografia Cărţii Bisericeşti, Bucureşti, 1933;
-Analele Academiei Române, Şedinţele din 1935-1936, Tomul LVI, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Bucureşti, 1937;
-George Dragomirescu, Ion Frunzetti, George Demetrescu Mirea, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Bucureşti, 1940;
-Kricor H. Zambaccian, Pagini de artă, Casa Şcoalelor, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Bucureşti, 1943;
–Analele Academiei Române, Dezbaterile, Tomul LXII, 1941-1942, Monitorul Oficial şi Imprimeriile Statului, Bucureşti, 1943;
-Emil Prager, Betonul armat în România, vol. I, Editura Tehnică, Bucureşti, 1979;
-Nicolae Peneş, Brânduşa Negulescu, Fundaţia Dalles. File de monografie, Editura Asociaţia Naţională a Universităţilor Populare din România, Bucureşti, 1996;
–Analele Academiei Române, Dezbaterile, Tomul LXVI, 1946-1947, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2000; Idem, Tomul LXVII, 1947-1948, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2000;
-Cornel Mărculescu, Familia Dalles – între mit şi realitate, în: „Curier. Revistă de cultură şi bibliologie”, An XIX, nr. 1(37), Editura Bibliotheca, Târgovişte, 2013;
-Cornel Mărculescu, Un lăcaş de cultură: Sala Dalles din Bucureşti, în „Hristica. Revistă de spiritualitate şi educaţie creştin-ortodoxă”, Editată de militarii din Garnizoana Târgovişte cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului dr.Nifon, Arhiepiscopul şi Mitropolitul Târgoviştei, Anul VI, Nr. 16 (ianuarie-aprilie), Târgovişte, 2014;
-Cornel Mărculescu, Ramona Stanciu, The Heritage of a family from Bucsani (Dâmboviţa county): The Dalles Hall of Bucarest, în vol. „Communication, context, interdisciplinarity. Studies and Articles”, vol. III, Section: History, coordinator Iulian Boldea, Petru Maior University Press, Târgu Mureş, 2014;
-Cornel Mărculescu, The surname of the Dalles family from Bucșani, Dâmbovița county, în vol. „Journal of the American Romanian Academy of Arts and Sciences”, new series, nr. 36.1, Hayward, Los Angeles, USA, Editura ARA, Publisher, Los Angeles, 2019;
-Cornel Mărculescu, The Cultural heritage of the Dalles family in Bucșani, Dâmbovița county, în vol. „Journal of the American Romanian Academy of Arts and Sciences”, new series, nr. 36.1, Hayward, Los Angeles, USA, Editura ARA, Publisher, Los Angeles, 2019;
-Cornel Mărculescu, Dâmbovița turistică și culturală. Clădiri, case impunătoare, oameni, întâmplări, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2023.