„Oameni buni” este o piesă americană modernă despre condiția limitată și…la limită a celor buni și naivi, a celor care se îndrăgostesc prea ușor și suferă necontenit. Oamenii buni se reîntâlnesc cu cei ne-buni și se confruntă inegal pentru a-și alina rănile. Doar o sală de Bingo le mai rămâne, ca o oază în deșert, drept mare pot și ieșire din condiția „mizerabilă”. Cadrul poveștii nu este ales deloc întâmplător: Magazinul de 1 Dolar, cu produse ieftine pentru cei nevoiași.
America descrisă aici nu este strălucitoare, de Hollywood, poleită cu vedete și iluzii. Mama fetei cu probleme psihice este excelent interpretată de Mihaela Teleoacă, actriță care reușește, cu inteligență, să schimbe ușor și credibil registrele comic, dramatic și ironic. Nu la fel se întâmplă cu întreaga distribuție, care nu pare calibrată la personajele și personalitățle piesei, în special Sandu Pop, care nu se dislocă de personajul tv și de cântărețul popular (văru’ Sandel), din cauza accentului puternic și mișcării cam nefirești, mimând lejeritatea, siguranța de sine. Piesa ar trebui, de asemenea, adusă la formatul inițial, cel de musical de Broadway. Pe de altă parte, este savuroasă și cu adevărat comică prezența scurtă a aceluiași Sandu Pop, la început, în rolul iubitului japonez, travestit în femeie, al angajatului de la magazin.
Un plus major al regiei (Andreea Vulpe) este modul în care scenografia se modifică prin mijloace de recuzită minime. Efectele scenice sunt astfel ritmate și integrate de spectator ca verosimile în dinamica lor. Regia românească are și câteva surplusuri locale, de negăsit în textul Good People al dramaturgului american David Lindsay-Abaire. Deranjează, de pildă, acroșeul religios atribuit fetei-iepure (trimitere la Mad Hatter-ul din Alice în Țara Minunilor), care rostește liturgic numerele câștigătoare de la Bingo. Tot ea, din indicația regizorală, dărâmă cu fruntea crucea construită în spațiul scenic. Găsesc inutile aceste referiri directe și prea personale, sub aparența subtilității, la adresa ipocriziei bisericii.
Chiar dacă printre spectatori a fost recrutată o doamnă pe post de amplificatoare a râsului, care să ne anime atenția serioasă, asistăm nu la o tragi-comedie, ci la o comedie ironică și amară într-un context dramatic. Nu suntem martorii unei tragedii, ci ai unei realități constante, care se repetă individual și la nivel de societate. Diferența dintre America de export și cea profundă este redată cu amărăciune de text și apoi de regizoare, tranziția nefiind una care să învinovățească oamenii și mediile lor de existență. Se descrie tocmai tot ceea ce pare neștiut, necunoscut de majoritate. Zidul construit în final, redând spațiul unui centru al copiilor refuzați de societate și familie, este o soluție regizorală de remarcat în ansamblu, pentru tușa critică și dramatică, efect de neuitat al piesei.
Cine sunt oamenii buni? Cu același umor teribil ca și în „Rabbit Hole”, piesa cu care a câștigat premiul Pullitzer, David Lindsay Abaire descrie ciocnirea unor oameni care, cu cele mai bune intenții, vor să facă ceea ce cred că e bine de făcut, fac alegeri grele și sacrificii, își asumă riscuri, luptă din răsputeri și reușesc. Reușesc să facă ceea ce era bine de făcut. Cu ce-au greșit?
„Dacă nici oamenii ca ei nu sunt fericiți, nu există dreptate-n lume”, am putea spune, parafrazând concluzia unei cronici din Variety. Și totuși, viețile lor arată mai degrabă ca un câmp de luptă plin de victime. Cu ce-au greșit?
Fără să părăsească vreo clipă tonul plin de umor, David Lindsay-Abaire îndeamnă spectatorul la o meditație asupra șanselor sale, dar și asupra alegerilor și a valorilor în numele cărora le face. (din Caietul-program al spectacolului)
„Dacă «Oameni buni» nu e un hit, nu există dreptate-n lume” – conchide cronica din Variety mai sus amintită, care, fie și numai pentru lovitura de grație pe care finalul piesei o dă spectatorului, sperăm să nu se înșele în așteptările sale – Andreea Vulpe.
Distribuția: Mihaela Teleoacă, Sandu Pop, Laura Creț, Delia Nartea, Silviu Debu, Iasmina Crețoi, Cătălina Mihai. Video și lighting design: Andu Dumitrescu.
Muzica originală: Cristina Juncu.
Excelenta cronica teatrala