Tropar
Pe cel născut la Ipotești, pe mireanul nostru părinte Mihail Eminescu, care de la iubirea de înțelepciune a ajuns la iubirea de frumusețe dumnezeiască și s-a arătat stâlp Bisericii Ortodoxe Române și luceafăr al înțelepciunii românești, să-l cinstim cei credincioși ca pe un profet dumnezeiesc din ale cărui învățături ne îmbogățim neîncetat; și care dăruiește luminare duhovnicească celor ce cu evlavie strigă: Slavă lui Hristos, Celui Ce te-a proslăvit! Slavă Celui Ce minunat te-a arătat! Slavă Celui Ce prin tine lucrează tuturor înțelepciune, nădejde și curaj!
Condacul 1
Cunoscând Domnul Înțelepciunii setea ta de înțelepciune, ți-a dat să descoperi în chip tainic, precum știai din învățăturile strămoșilor tăi, că acolo unde este înțelepciunea lui Dumnezeu nu mai este nevoie de înțelepciunea oamenilor. Bucură-te, Eminescule, luceafăr al înțelepciunii și geniu românesc!
Icosul 1
În căutarea ta spre desăvârșire, ai știut totdeauna că niciun fir de păr nu se mișcă fără știrea lui Dumnezeu, pentru aceea te lăudăm cântându-ți:
Bucură-te, că de Duhul Sfânt ai fost călăuzit;
Bucură-te, că setea de cunoaștere prin Sfânta Împărtășanie ți-ai împlinit;
Bucură-te, că ești far luminos poporului român;
Bucură-te, că în final ai mărturisit pe Singurul Stăpân;
Bucură-te, romantic care prin Ortodoxie ai descoperit Absolutul;
Bucură-te, că viața ți-ai încununat cu Cuvântul;
Bucură-te, luceafărul dintre Răsărit și Apus;
Bucură-te, că știința mincinoasă nu te-a răpus;
Bucură-te, că ai avut pană de scriitor iscusit;
Bucură-te, că pe vrăjmașii Bisericii i-ai nimicit;
Bucură-te, frate și părinte Eminescu!
Condacul 2
Născându-te din părinți bine-credincioși, în Psaltire tatăl tău ți-a însemnat nașterea, ca să aflăm și noi când ai venit pe lume și să cântăm Celui Ce este: Aliluia!
Icosul 2
Pe filozofii cei deșert vorbitori și neînțelegători ai tainei iconografiei, doar printr-un vers i-ai rușinat, arătându-le prin rațiune ceea ce e mai presus de rațiune și, luminat de Sus, ai scris: Credinţa zugrăveşte icoanele-n biserici. Pentru una ca aceasta îți aducem și noi laude ca acestea:
Bucură-te, geniu ce ai rușinat știința lumească;
Bucură-te, că opera-ți e plină de înțelepciune dumnezeiască;
Bucură-te, ca ai apărat Adevărul ca un martir;
Bucură-te, cela ce ai dus la tăcere pe scuipătorii de venin;
Bucură-te, că Biserica prin scrierile tale se întărește;
Bucură-te, că limba română prin tine se slăvește;
Bucură-te, că prin credința în nemurire pe mulți filozofi antici ai întrecut;
Bucură-te, că discernământul duhovnicesc de la Dumnezeu ai avut;
Bucură-te, că de preotul Ion Stamate ai fost botezat, ca oamenii cu adevarat înțelepți;
Bucură-te, că viața ți-a fost pildă pentru marii poeți;
Bucură-te, frate și părinte Eminescu!
Condacul 3
Filozofii străini de Cruce nu se pricep a spune în ce chip ai rămas geniu universal și, totodată, geniu românesc, că ei nu știu să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
Slujind prin darurile tale patria și neamul, la redacția ziarului Timpul te-ai arătat ca un profet ce a descoperit înșelăciunea vrăjmașilor. Pângărit și vânat de cei fără de minte și fără de Dumnezeu, ai răbdat ocările și defăimarea ca un înțelept duhovnicesc, neclintindu-te din a propovădui adevărul totdeauna. Pentru unele ca acestea, Dumnezeu să-ți aducă laudele noastre:
Bucură-te, că la redacția ziarului Timpul te-ai arătat ca un profet al tuturor timpurilor;
Bucură-te, că, din generație în generație, Biserica și înțelepții se minunează de știința ta a tuturor vremurilor;
Bucură-te, că ești simbolul minunat al Junimii, până la sfârșitul veacului;
Bucură-te, că ai învățat tainele vieții nu doar din Scripturi, ci și de pe malul lacului;
Bucură-te, că, la Viena fiind să înveți, cu sufletul erai la Ipotești;
Bucură-te, cela ce, la Berlin învățând priceperea apusenilor, purtai în minte cântările răsăritene duhovnicești;
Bucură-te, că te-ai născut în luna Nașterii Domnului;
Bucură-te, că prin tine s-a arătat din înțelepciunea Fiului Omului;
Bucură-te, pasăre măiastră, că Vieru și Dabija toată viața la tine au cugetat;
Bucură-te, că mulți filozofi păgâni prin scrierile tale ai luminat;
Bucură-te, frate și părinte Eminescu!
Condacul 4
Făcându-te pildă desăvârșită cuvintelor Sfântului Porfirie, că mai înainte de a fi creștin, trebuie să fii poet, nădăjduim ca odată cu el să cânți lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Că ai avut lucrare dumnezeiască, în toată viața și opera ta, se arată și prin faptul că tabloul tău stă printre icoanele sfinților din chiliile monahilor nevoitori și din casele creștinilor români, pentru care toți îți aducem cântări ca acestea:
Bucură-te, că Eliade te-a mărit prin mari laude;
Bucură-te, că ai arătat lumii unde pe Dumnezeu să-L caute;
Bucură-te, că ești pod peste Prut, care aduni spiritul românesc într-un cuget;
Bucură-te, că ne-am îmbogățit toți prin al tău suflet;
Bucură-te, că arhiereii români și basarabeni te pomenesc neîncetat;
Bucură-te, că poeții și cântăreții multe imnuri ți-au închinat;
Bucură-te, că plopii Moldovei în cinste i-ai îmbrăcat;
Bucură-te, că istoricii străini de priceperea ta s-au minunat;
Bucură-te, că la Putna ești pricină de sărbătoare;
Bucură-te, că pentru Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și pentru tine studenții acolo se adună cu ardoare;
Bucură-te, frate și părinte Eminescu!
Condacul 5
Multe cărți s-au scris despre tine, poetule al românilor și mirare a străinilor, dar ca Maica Benedicta niciun cărturar nu s-a priceput a scrie, căci ea cu luminare dumnezeiască te-a tâlcuit, cântând neîncetat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Ca unui mare teolog, Dumnezeu a dat să-ți fie moartea tema primei poezii publicate, scriind La mormântul lui Aron Pumnul, învățătorul tău iubit. Slăvindu-L pe Cel care te-a luminat să ne înveți și pe noi a cugeta la moarte și înviere, îți aducem laudele acestea:
Bucură-te, că Maica Benedicta a cugetat mulți ani la tine;
Bucură-te, că statuia ta pe pământurile României și Basarabiei se întinde;
Bucură-te, că sfinților academicieni români le ești coleg și frate;
Bucură-te, că națiunii române i-ai întocmit carte;
Bucură-te, că savanții străini au învățat limba română pentru tine;
Bucură-te, că prin operele tale i-ai învățat pe elevii români să se închine;
Bucură-te, că de Regina îngerilor ai fost călăuzit și ocrotit;
Bucură-te, că Rugăciunea ta de preoți s-a rostit;
Bucură-te, că în poezie cu Sfântul Ioan Iacob de la Neamț te-ai asemănat;
Bucură-te, că Duhul Sfânt în harisme duhovnicești pe amândoi v-a purtat;
Bucură-te, frate și părinte Eminescu!
Condacul 6
Ca o rara avis fără pereche, născută-n cuib smerit, de ale cărei aripi ne-am agățat pentru a pregusta realități din infinit, tu pe Soarele dreptății, din Sfânta Liturghie și din dumnezeieștile cuvinte ale Sfântului Ioan Damaschin, făcându-ne și pe noi să-L urmăm, cântăm cu nădejde și cutremur: Aliluia!
Icosul 6
Scrierile tale de la praznicele Împărătești se arată a fi nouă mărturii ale comuniunii tale cu Dumnezeu Cel viu și întreit personal, dar și învățături de mare preț pentru sufletele noastre, fapte pentru care, slăvindu-L pe Blândul Nazarinean, te lăudăm pe tine prin cântarea aceasta:
Bucură-te, că învățătura diavolească a lui David Strauss ai făcut-o de râs;
Bucură-te, că iubirea lui Hristos te-a străpuns;
Bucură-te, că Ioan Alexandru pentru tine s-a rugat;
Bucură-te, că Învierea ai propovăduit-o neîncetat;
Bucură-te, că mânia ai biruit-o;
Bucură-te, că, în final, erezia ai stârpit-o;
Bucură-te, că ne-ai arătat cum frați să fim;
Bucură-te, îndrumător spre Ortodoxie și tămăduire de al neștiinței venin;
Bucură-te, pricină de frăție;
Bucură-te, Floare-albastră răsărită în Grădina Maicii Domnului spre a noastră veselie;
Bucură-te, frate și părinte Eminescu!
Condacul 7
Ca un proroc, parcă, moartea ți-ai vestit, voit sau nevoit, tu, poetule minune, în Rugăciunea unui dac, lui Dumnezeu scriind “Îndură-te, Stăpăne”. Rugându-te astfel pentru vrăjmași, pentru cei care cu pietre în față te vor izbi, și cerând de la Mântuitorul ca viață veșnică să aibă aceștia, cum să nu te lăudăm, frate Mihaile, ca pe unul în care s-a arătat Chipul hristic, cântând: Aliluia!
Icosul 7
Ca un eshatolog de mare preț te-ai arătat lumii când ai scris că “toți se nasc spre a muri și mor spre a se naște”, Poetule al neamului, și ca un mare dogmatist ai arătat că Biserica Răsăriteană e stâlp și temelie a adevărului, totdeauna călăuzit de Arhanghelul pe al cărui nume porți și cinstești. Minunându-ne de revelațiile primite de tine și cerând și noi înțelepciune de la Dumnezeu, te cinstim cu laudele acestea:
Bucură-te, învățătorul învățătorilor români;
Bucură-te, că ai împletit cuvinte sfinte cu ale tale mâini;
Bucură-te, cel ce întregul cosmos cu ochii minții ai privit;
Bucură-te, că tainele astrelor ai deslușit;
Bucură-te, că ai contemplat lângă isvor;
Bucură-te, că mireasma de tămâie o ai mirosit tainic, în somn;
Bucură-te, tei cu raze argintii, care ne luminezi mințile pustii;
Bucură-te, că pe epigoni ne-ai învățat a-i descoperi;
Bucură-te, că ai luminat mințile a multor copii;
Bucură-te, că de Scrisorile tale se minunează multe academii;
Bucură-te, frate și părinte Eminescu!
Condacul 8
Ca un faugure de miere văzând tu limba română, ai cinstit-o toată viața și prin tine i s-a pus cunună. Prețuindu-te marele părinte Dumitru Stăniloae și știind că versurile tale eminesciene sunt nemuritoare, te-a dat pe tine pildă – nobil cavaler al neamului, fapte pentru care dăm slavă Sfintei Treimi cântandu-I: Aliluia!
Icosul 8
Maica spirituală a neamului românesc numind tu Biserica Ortodoxă, ai dezarmat pe făcătorii de basme, pe filozofii mincinoși și pe vrăjmașii Potirului care nu suportau să se cunoască adevăratul izvor al românilor și măreția proniei dumnezeiești. Ca un teolog de mult plâns al diavolilor, artându-ne tu Calea, Adevărul și Viața, ți se cuvin laudele acestea:
Bucură-te, că nu te-ai lăsat înșelat de slava deșartă a basmelor;
Bucură-te, că doar adevărul ai arătat a fi sabia tuturor relelor;
Bucură-te, cela ce, mirean fiind, te-ai arătat ca un preot al realităților duhovnicești;
Bucură-te, că opera ta e plină de prezența îngerilor cerești;
Bucură-te, că toți marii înțelepți te-au cântat;
Bucură-te, că marele Dumitru Stăniloae te-a lăudat;
Bucură-te, cela ce de soții Aldea-Teodorovici ai fost iubit;
Bucură-te, poetule fericit, căci Cuviosul Arsenie Papacioc versurile ți-a tâlcuit;
Bucură-te, că dorului românesc i-ai fost trăitor;
Bucură-te, că ai pus lauri peste al nostru popor;
Bucură-te, frate și părinte Eminescu!
Condacul 9
În închisorile comuniste ai fost caldă mângâiere pentru cei care sufereau nedreptatea și care își luau cununi de martiri, căci prin rugăciunile pe care tu le-ai alcătuit, ei de Maica Domnului s-au veselit și au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Duhul Sfânt i-a luminat mintea Aspaziei care în închisoare se nevoia, punându-i pe buze Rugăciunea ta și mărturisindu-te pe tine apostol și profet. Prin dumnezeieștile rugăciunile tale, aflând Aspazia nădejde în valul ce o bântuia în închisoare, se cuvin ție laude ca acestea, ca unui începător de minuni făcător:
Bucură-te, că i-ai arătat fericiți pe cei prigoniți;
Bucură-te, că i-ai făcut pe nebuni să scrâșnească din dinți;
Bucură-te, că pe Radu Gyr l-ai făcut să plângă;
Bucură-te, că lacrimile duhovnicești ale creștinilor ai făcut să curgă;
Bucură-te, cela ce Crăiasă ai numit-o pe Stăpână;
Bucură-te, că Aspaziei i-ai dat nădejdea cea bună;
Bucură-te, că ai fost pildă și întărire sfinților închisorilor;
Bucură-te, că biruitorul părinte Steinhardt la statuie ți-a adus mireasma florilor;
Bucură-te, că el mult te-a iubit pe tine;
Bucură-te, că toți creștinii și înțelepții știu de lauda ce ți se cuvine;
Bucură-te, frate și părinte Eminescu!
Condacul 10
În închisorile comuniste, poeziile tale s-au dovedit a fi flăcări de foc ce îi încălzeau pe nevoitorii de dreaptă credință, dar și evreilor le-ai fost pricină de pocăință, căci 3 tineri evrei s-au convertit la Ortodoxie când au cunoscut pe părintele Galeriu și când Ioan Alexandru, prin învățăturile tale, în casa părintelui Ioan Buga, i-a convins pe ei să se boteze și să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 10
Pe altarele înțelepciunii Academiei Române îți stau tablourile, alături de unii dintre marii români cuvântători de Dumnezeu, ca Sfinții Iosif cel Milostiv și Andrei Șaguna, ca Dumitru Stăniloae, Nicolae Steinhardt, Bartolomeu Anania, Dionisie Romano, Nicolae Colan, Melchisedec Ștefănescu, Iacov Antonovici și Zoe Dumitrescu Bușulenga, cea care mult te-a iubit și s-a desăvârșit la Văratec cu numele Benedicta. Socotind noi că Academiei Române îi ești ocrotitor împreună cu aceștia, cu ei bucrându-te de verdeața Împărăției, îți aducem cântare ca aceasta:
Bucură-te, luceafăr care ai arătat Ușa mântuirii;
Bucură-te, că acelor 3 tineri evrei le-ai fost tainic îndrumător la veșnicia fericirii;
Bucură-te, că multe minunate și neștiute foloase duhovnicești au tras străinii de la tine;
Bucură-te, că ție s-au închinat Ziua Culturii Naționale și multe opere străine;
Bucură-te, că ești sculptat pe toate continentele;
Bucură-te, că mulți arhitecți s-au consacrat înălțându-ți monumentele;
Bucură-te, că mulți scriitori prin tine și-au înfrumusețat operele;
Bucură-te, că multor pianiști le-ai dirijat degetele;
Bucură-te, că ești nelipsit din manualele școlare;
Bucură-te, că Ionel G. Brătianu ți-a adus cântare;
Bucură-te, frate și părinte Eminescu!
Condacul 11
La Mănăstirea Văratec, traducând Biblia marele Ierarh Bartolomeu Anania, ca un vuiet a auzit noaptea pe Duhul Sfânt venind și îndemnându-l să-ți scrie fără încetare, ca sub o tainică dictare, înălțătoare laude în nouăsprezece cântări. Citind a doua zi Imn Eminescului, s-a minunat de lucrarea ce se făcuse prin el și a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 11
Pe urmele pașilor copilăriei tale, Nicolae Iorga și George Enescu au călcat și la Mănăstirea Agafton s-au rugat, acolo unde tu ai învățat să cânți Lumină Lină și unde ai mărturisit limpede că Hristos a Înviat! Mătușile tale, fiind maici cu vieți îmbunătățite, la Agafton mari taine ți-au arătat și, luând tu har de la ele, mergeai lângă lacul cel albastru, încărcat cu flori de nufăr, în Pădurea Baisa, unde te odihneai și contemplai și Liturghia-ți continuai. Pentru unele ca acestea îți cântăm:
Bucură-te, că mulți savanți și artiști ți-au călcat urmele la Agafton;
Bucură-te, că Pădurii Baisa i-ai fost ca un duhovnic și domn;
Bucură-te, că pe mătușile tale le ascultai cântând în sobor;
Bucură-te, că de slujbele lor și în ultimele clipe ale vieții ți-a fost dor;
Bucură-te, că expresia integrală a sufletului românesc Iorga te-a văzut;
Bucură-te, că sfântul prea curat al versului românesc Arghezi te-a știut;
Bucură-te, voievod al limbii române și al Ortodoxiei românești;
Bucură-te, că Arhanghelul Mihail ți-a fost călăuză împreună cu oștile cerești;
Bucură-te, fulger care ai trecut prin toate secolele;
Bucură-te, poet călător printre toate stelele;
Bucură-te, frate și părinte Eminescu!
Condacul 12
La moartea ta, iubitorule și slujitorule de Cuvânt, tot neamul românesc s-a întristat și toată natura a plâns. Tu, însă, Domnule Eminescu, nu te-ai întristat, căci Maica îți împlinea visul ceresc și îți dăruia tinerețea veșnică pe care o ai așteptat. Pentru acestea ai auzit atunci îngerii cântând: Aliluia!
Icosul 12
Având grijă de mântuirea ta, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil ți-au dat să te spovedești și să primești Împărtășania la Mănăstirea Neamț, în ziua praznicului lor, când ai cerut preotului să fii îngropat la țărmurile mării, lângă o mănăstire de maici, ca să asculți în fiecare seară cântărea Lumină lină, ca la Agafton. Doi ani mai târziu, după ce ai îndurat multe și neștiute chinuri, defăimări și trădări, dobândind astfel mai mare plată de la Dumnezeu, ai murit ca un mare mărturisitor al adevărurilor și Adevărului, făcându-l pe iubitul tău prieten, pe Ion Creangă, să plângă ca un copil ce-și pierduse fratele și, totodată, părintele ce-i descoperise străfundurile și feluritele dimensiuni ale cuvântului. Dar îngerii, știind bucuria în care aveai să intri, îți cântau:
Bucură-te, conștiința neamului românesc;
Bucură-te, poet neîntrecut în vers;
Bucură-te, că de învățătura lui Kant nu te-ai lăsat înșelat;
Bucură-te, că mari taine sub lună și în natură ai contemplat;
Bucură-te, că ești pururea în convorbiri literare cu românii;
Bucură-te, că mâna preotului ai sărutat și ai fost părtaș Luminii;
Bucură-te, că la moartea ta de mulți ai fost elogiat;
Bucură-te, că sicriul de patru tineri feciori pe umeri ți-a fost purat;
Bucură-te, că sub teiul sfânt, la Bellu, trupul ți-a fost îngropat;
Bucură-te, Mihaile, că, la ieșirea ta, de Maica Domnului, de Arhanghelul Mihail și de Sfinții Mucenici Igantie Teoforul și Isihie ai fost întâmpinat;
Bucură-te, frate și părinte Eminescu!
Condacul 13
O, Mihaile, al nostru părinte și frate, singur eminescian, cunună a limbii române, mulțumim că ne-ai învrednicit de a ta carte, că ne ești luceafăr în știință și ne-ai ferit de vicelana iscusință. Cela ce ești boltă de aur, care stai peste cele două țări române, peste care a răsărit Lumina lină; cela ce ești și cârmaci și far al nației române, cere de la Dumnezeu să ne dea și nouă a ne împărtăși, înainte de ieșirea noastră din această viață-umbră, cu Sfintele, Preacuratele, Înfricoșătoarele și de Viață dătătoarele Sale Taine; iar Stăpânei noastre, Fecioarei Maria, cere-i să ne dea credința care duce pe fiii Bisericii la Împărăția Fiului ei și Dumnezeului nostru; ca dimpreună cu tine, cu toți sfinții și cu cetele îngerești, să aducem pururea lui Dumnezeu cântare de biruință și laudă: Aliluia! (acest condac se spune de 3 ori)
(Apoi se zic iarăși Icosul 1: În căutarea ta spre desăvârșire… și Condacul 1: Cunoscând Domnul Înțelepciunii…)
Icosul 1
În căutarea ta spre desăvârșire, ai știut totdeauna că niciun fir de păr nu se mișcă fără știrea lui Dumnezeu, pentru aceea te lăudăm cântându-ți:
Bucură-te, că de Duhul Sfânt ai fost călăuzit;
Bucură-te, că setea de cunoaștere prin Sfânta Împărtășanie ți-ai împlinit;
Bucură-te, că ești far luminos poporului român;
Bucură-te, că în final ai mărturisit pe Singurul Stăpân;
Bucură-te, romantic care prin Ortodoxie ai descoperit Absolutul;
Bucură-te, că viața ți-ai încununat cu Cuvântul;
Bucură-te, luceafărul dintre Răsărit și Apus;
Bucură-te, că știința mincinoasă nu te-a răpus;
Bucură-te, că ai avut pană de scriitor iscusit;
Bucură-te, că pe vrăjmașii Bisericii i-ai nimicit;
Bucură-te, frate și părinte Eminescu!
Condacul 1
Cunoscând Domnul Înțelepciunii setea ta de înțelepciune, ți-a dat să descoperi în chip tainic, precum știai din învățăturile strămoșilor tăi, că acolo unde este înțelepciunea lui Dumnezeu nu mai este nevoie de înțelepciunea oamenilor. Bucură-te, Eminescule, luceafăr al înțelepciunii și geniu românesc!
Rugăciune (de Mihai Eminescu)
Crăiasă alegându-te, îngenunchem rugându-te, înalță-ne, ne mântuie din valul ce ne bântuie: Fii scut de întărire și zid de mântuire, privirea-ți adorată asupră-ne coboară, o, Maică prea curată, și pururea Fecioară, Marie! Noi, ce din mila Sfântului umbră facem pământului, rugămu-ne-ndurărilor, Luceafărului mărilor; ascultă-a noastre plângeri, Regină peste îngeri, din neguri te arată, Lumină dulce clară, O, Maică prea curată și pururea Fecioară, Marie!
Răsai asupra mea (de Mihai Eminescu)
Răsai asupra mea, lumină lină, ca-n visul meu ceresc d-odinioară; O, Maică sfântă, pururea fecioară, în noaptea gândurilor mele vină. Speranța mea tu n-o lăsa să moară, deși al meu e un noian de vină; privirea ta de milă caldă, plină, îndurătoare-asupra mea coboară. Străin de toți, pierdut în suferința adâncă a nimicniciei mele, eu nu mai cred nimic și n-am tărie. Dă-mi tinereța mea, redă-mi credința și reapari din cerul tău de stele; ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!
