Florentin Streche: Suntem încântați să fim aici cu dumneavoastră și vă mulțumim pentru interviul pe care îl acordați revistei noastre online. Sunteți pentru prima dată în România?
Jonathan Dassin: Nu, este a patra oară când vin în România. Prima dată a fost acum douăzeci de ani. Am destui prieteni de mult timp în România și am vizitat de multe ori Bucureștiul, și am fost o dată la Brașov.
Florentin Streche: Dar este prima dată în fața publicului român, primul spectacol?
Jonathan Dassin: Da, este prima dată când vin să cânt în România. Sunt foarte fericit, pentru că deja cunosc țara și îmi place foarte mult. După aceea, mai știu că românii și locuitorii din București îl iubesc pe tatăl meu, melodiile sale. Deci, este o mare plăcere pentru mine să vin să cânt la București.
Florentin Streche: Când vine vorba de Dassin, aceasta este o minune, sunt anii ’70-’80, o moștenire vastă, ceva impresionant. Pentru dvs., ca moștenitor, cum e să fiți pe scenă cu aceste nume?
Jonathan Dassin: De când mă știu, mi-am dorit să fiu cântăreț și muzician. A fost ceea ce mi-am dorit să fac, și pentru mine este deja o onoare să fiu fiul tatălui meu, pentru că am o responsabilitate față de el. Și să cânt aceste cântece este o mare plăcere, dar este ceva care cred că, în timp, este din ce în ce mai important. Știu că tatăl meu a fost foarte iubit. Când urc pe scenă, îmi place să-mi fac cunoscute, de asemenea, cântecele, pentru că sunt un creator, îmi place să compun. Cântecele au o importanță fundamentală pentru oamenii care vin să mă asculte în concert, pentru că mulți mă cunosc prin tatăl meu.
Florentin Streche: Este vorba despre muzica bună, sensibilitate și romantism. Nu este dificil să vă întoarceți, nu este dificil să faceți această călătorie în trecutul familiei?
Jonathan Dassin: Sunt mai multe provocări. Prima, este că nu fac parte din aceeași perioadă cu tatăl meu, așa că am în mod inevitabil o idee… Viziunea mea asupra muzicii este evident puțin diferită. Și, în același timp, îmi place să cânt aceste melodii. Cred că este important să interpretrez aceste cântece. Și, în același timp, nici eu nu sunt tatăl meu. De aceea trebuie să-mi cultiv unicitatea, personalitatea. Eu nu voi cânta niciodată cântecele tatălui meu la fel de bine ca el.
Florentin Streche: Începutul în muzică a avut loc la aproximativ 35 de ani. În 2013, ați lansat primul album eponim, o etapă a maturității artistice, mai târzie decât în general pentru alți artiști.
Jonathan Dassin: De fapt, am început să cânt pe scenă când aveam 13 ani. Este ceva ce mi-am dorit cu adevărat să fac încă de la început. Și asta am făcut, dar au fost momente lungi, dificile în care nu știam cum să procedez. Eu mi-am produs singur primul album. Pentru că trebuie să încerci să convingi oamenii. Este un proces lung, este ceva care durează mult timp. Cred că mulți artiști spun: este vorba de noroc, este o muncă grea. Eu cred ca nu trebuie să renunți, trebuie să reziști și să fii curajos, chiar dacă sunt eșecuri, trebuie să mergi mai departe.
Florentin Streche: Așadar, sunteți optimist ca persoană și ca artist?
Jonathan Dassin: Un artist este optimist atunci când își continuă cariera, traiectoria artistică. Da, sunt optimist în ceea ce privește cariera mea. Știu că aș putea să-mi fac cântecele cunoscute. Și este foarte important să nu iei eșecurile personal. Face parte din procesul de evoluție artistică. Pentru unii oameni este mai ușor la început. Pentru mine, a fost mai complicat, pentru că mi-a luat 20 de ani să lansez primul meu album, în 2013. Iar acum lucrez la cel de-al doilea album. Pentru mine, este mai lung și mai dificil decât la alții. Nu există vreun motiv pentru asta, așa este viața.
Florentin Streche: Tatăl dvs. s-a născut în Statele Unite. Așa cum sună unul dintre cântecele tale Pays lointan (Țara îndepărtată), unde este țara dvs.?
Jonathan Dassin: Ei bine, țara mea este Franța. Sunt prima generație din familie care este franceză. Tatăl meu nu a fost de origine franceză. A fost american. Și bunicul meu, Jules, era american, dar care în Grecia a reușit să dobândească a doua cetățenie, cea de grec. L-au implorat să fie grec, în contextul perioadei Mccarthy, a vânătorii de vrăjitoare, pentru că atunci, într-adevăr, în SUA oamenii au fost vânați, au fost verificați dacă erau comuniști sau ceva de genul ăsta. Și bunicul meu a avut această mare luptă politică, la un moment dat a trebuit să facă filme în Europa, a întâlnit-o pe Melina Mercouri (actriță, cântăreață, deputată, Ministru al culturii timp de 8 ani) și a avut loc o altă luptă politică, pentru că lucrau împreună la New York, iar în Grecia puterea a fost preluată de armată și cine nu era de acord mergea la închisoare. Doar că Melina și Jules erau în străinătate și s-au putut lupta pentru cauza greacă în străinătate. Ca refugiați, ca artiști, dar și din punct de vedere politic. Generalii au fost înlăturați de la putere, au fost judecați, iar Melina a cerut să fie grefiera instanței. Asta a fost înainte să mă nasc, dar de atunci Melina și Jules, bunicul meu, s-au implicat foarte mult în politica greacă. Și nu le-a fost prea ușor.
Florentin Streche: Revenind la concertul din luna mai 20024 de la Sala Luceafărul, publicul se poate aștepta să asculte cele mai cunoscute cântece, cum ar fi L’été indien, À toi, Et si tu n’existais pas, Champs-Élysées?
Jonathan Dassin: Da, voi cânta toate aceste cântece foarte cunoscute în toată lumea. Ceea ce mă interesează este să cânt cântecele tatălui meu, dar nu mă pot abține să nu interpretez câteva cântece proprii.
Florentin Streche: Câte albume au fost lansate până în prezent purtând semnătura dvs.?
Jonathan Dassin: Primul este cel din anul 2013. Recent, am participat la un album dedicat tatălui meu, À toi, din 2020. Cred că la sfârșitul anului acestuia sau începutul anului 2025, voi lansa cel de-al doilea album care nu are încă un nume.
Florentin Streche: Nu prea aveați cum să îl cunoașteți, de fapt, pe tatăl dvs., dispărut într-un tragic accident în 1980, când aveați doar doi ani. Cum vă simțiți pe scenă când îi interpretați cântecele?
Jonathan Dassin: El este prezent pe scenă, spiritul tatălui meu este acolo, simt asta. Din fericire, am fost crescut de bunicul meu, celebrul regizor Jules Dassin, care a reușit sa fie extensia tatălui meu, precum și bunic, în același timp. Bunicul a trăit 97 de ani și a reușit să-mi transmită acest spirit, într-adevăr, pentru că suntem o familie de artiști. Tatăl meu a fost un artist, a fost și un intelectual, a fost o personalitate, a fost politician și era atent cu noi, se îngrijora în legătura cu viața noastră. A vrut ca noi să depășim problemele copilăriei, cele pe care le întâmpinăm inevitabil.
Florentin Streche: Și dumneavoastră sunteți un pic politician, în sensul că sunteți implicat în situația politică, în chestiunile publice, nu doar ca artist pe scenă?
Jonathan Dassin: Da, am idei politice foarte personale, dar deocamdată nu spun asta, pentru că întotdeauna spun că eu fac muzică, nu politică. Și totuși, am multe idei și multe de spus despre ceea ce cred. Nu este încă momentul să mă îndepărtez de muzică.
Florentin Streche: În muzica pe care o interpretați se pot percepe influențe africane, nu doar europene. Ce ne puteți spune despre influențele din muzica dumneavoastră?
Jonathan Dassin: Vă mulțumesc mult pentru această întrebare. Am început prin a mă bucura de muzică. Când am început să fac muzică, am ascultat mult jazz. Dar nu aveam nivelul sau starea necesară pentru a cânta jazz. Această etapă face parte, cu adevărat, din ucenicia mea, învățând după ureche. Nu am fost niciodată un mare percuționist. Întotdeauna m-am considerat un cântăreț. Acestea fiind spuse, am început la vârsta de 18 ani, când m-am regăsit într-un grup de muzică africană. Nu a fost ceva programat. Era o muzică pe care nu o cunoșteam deloc. Și, în plus, abordam un instrument pe care nu-l cunoșteam: trompeta. Aceasta a reprezentat o piatră de temelie în formarea mea artistică. Este ceva care m-a inspirat foarte mult. Nu am vrut niciodată să devin o caricatură, din punct de vedere artistic. Trecutul meu muzical, ceea ce știu despre muzică, provine din această muzică, precum un dar. Sensibilitatea muzicii franceze, alături de ritmurile africane amplifică muzica și versurile mele.
Florentin Streche: Este ușor de observat că prenumele din familie încep cu J – Jules, Joe, Jonathan, apoi cei doi copii ai dvs. respectă aceeași secvență. Este ceva mistic, întâmplător sau complet conștient?
Jonathan Dassin: Da, da, absolut, este o tradiție de familie. Din momentul în care bunicul meu, Jules, i-a dat numele fiului său Joseph și uneia dintre fiicele sale, Julia, el a fost conștient de această tradiție. Eu i-am numit pe copiii mei Jana și Jalil. Iar fratele meu e cu totul altceva, și-a numit fiica Charly. El nu a dus tradiția mai departe.
Florentin Streche: Există și alte proiecte în derulare pe plan artistic?
Jonathan Dassin: Este adevărat, am un proiect pentru un scurtmetraj musical, în faza de lucru, alături de producătorul meu. Va fi, de asemenea, un film sau reportaj despre acest proiect și care probabil va ajunge pe Youtube. Am un prim cântec produs pentru acest musical, un cântec care îmi place foarte mult și pe care îl voi cânta pentru spectatorii din România.
Florentin Streche: În încheiere, aveți ceva de transmis publicului din România?
Jonathan Dassin: Sunt realmente bucuros că voi cânta în România. Iubesc România, am aici prieteni pe care îi cunosc de mai bine de 20 de ani. Mă simt foarte bine în România!